Azi...

...am pierdut timpul. Si pana in doishpe si dupa doishpe. Abia pe la 4 dupa-amiaza m-am apucat mai mult in graba sa: strang pat/spal vase/calc tricouri. M-a bagat in sperieti telefonul sotului ca "Acum vin spre casa!" Semn ca totusi, la mine in familie, masculul conduce. Mai degraba mi-era sila de dat explicatii cum ca el "munceste toata ziua" si eu, ca o nesimtita, stau in pat/la teveu/la calculator. Oricum, tot eu ieseam in castig de cauza (am tignalul mai ridicat) dar asta dupa nervi, discutii.
Deci, a venit, eram in plin proces de calcar rufe. Am scapat ieftin, doua tricouri erau patate "Cum? Nu ai vazut ca nu a iesit pata asta??" "Care pata?" "Cum care?? ASTA!" Era o mica pata de rugina, mica-mica, dar el a vazut-o. "Nu-i nimic! Pui Vanish pe ea si o speli!" "Eu?" "Tu ai vazut pata, tu sa o speli!" Si gata, am scapat. Mai tarziu, la reevaluarea tricourilor, si-a dat seama de ceea ce eu stiam deja: ca Vanish nu scoate petele de rugina. Acum tricourile sunt la uscat. Nu are decat sa si le calce el!
Nu am mers dupa dulapuri. Cica maine. Ca asa vrea muschiul lui 'nea Caisa, cel care mi-a promis ca-mi face dulapurile la comanda. Sper, spre binele lui, sa fie mai mult decat bune, caci altfel jar mananca! Ar fi si cazul, dupa 7 luni...
Am facut prostioare dupa care a adormit rapid. Nu m-am suparat. Abia asteptam sa intru pe net, sa mananc din ciorba mea de luni (mama! musai sa gatesc ceva maine) si sa mai scriu pe aici. S-a trezit finally, a mancat, a dormit la loc.