Sic tibi terra levis!

Sunday, March 18, 2007

Saturday, March 17, 2007

Sunt...

... la un an dupa si iata-ma-s din nou in febra invatatului. De fapt startul a fost dat de ieri de cand mi-am scos paginatia necesara. Insa de maine incep caci nah! mai trebuie sa imi fac si curajul necesar. Sper/am credinta/ma rog sa nu ma las pe tanjeala ca acum un an. Mult-adoratul este plecat pentru 18 zile la Iasi. Deja s-au scurs 6. Mi-am pus AMR 10 zile. Mi-e dor de el, un dor cum nu credeam sa-mi fie. De parca este plecat de un an. Ciudat ca aceeasi impresie o are si el. Ne sunam rar (strange?!) , insa mi-e dor de el. De vocea lui calma (insa nu si in ultima perioada :(( ), de cum ma tine noaptea in brate, cum ma alinta, cum cum... Ma chinui singura. Sper ca saptamana viitoare sa fiu in drum spre el. De fapt, traiesc pt momentul acela.

In alta ordine de idei, m-am mutat la mama. Cica mai sunt puiul ei. Asa o fi. Oricum de cand sunt la ea, ea gateste/spala. Eu ma multumesc cu ceva curatenie (sters geamurile azi!!), platit facturi, aspirat, sters praful, ceea ce nu este putin lucru. Mai am programat pe saptamana viitoare: baia, bucataria, ceva prin camera mea. Si gata! Caci sunt convinsa ca ma va pune si la batut covoare, spalat lenjerie, paturi. Off, si inca la mine nu am facut nimic!!! Dar las' ca vine mult-adoratul acas' si face si el, ce treaba-i asta?!

Buuun, deci am concluzionat ca sunt o mare gospodina! Altceva???
1. ma apuc de invatat. punct. pe zile, pe teme, pe pagini, pe ore. orice! atata timp cat mi se deschide si mie apetitul.
2. ma duc si eu la pedi/mani/pensat. sa arat si eu a femeie de clasa superioara, ca doar merit!
3. sa slabeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc mult chinuitoarele 5 kile. nu sunt multe, dar cu tot postul pe care-l tin, se pare ca nu merge! nu se dau duse si pace! poate faptul ca asortez paine la zarzavaturi sa fie buba? eu sper ca nu! caci altfel cu ce mananc eu pate-ul vegetal cu ardei/masline/ciuperci ???
4. sa fiu mai sociabila. ma credeti ca de cand a plecat de-acasa gagiul nu am iesit nicaieri de una singura. de fapt, cu mama, dar se pune?!
5. maine cred ca imi iau ziua libera. imi vine nepoata in vizita! :)))))
Deci cand ma apuc si eu de invatat?????

Friday, September 08, 2006





Your Dominant Intelligence is Linguistic Intelligence



You are excellent with words and language. You explain yourself well.
An elegant speaker, you can converse well with anyone on the fly.
You are also good at remembering information and convicing someone of your point of view.
A master of creative phrasing and unique words, you enjoy expanding your vocabulary.

You would make a fantastic poet, journalist, writer, teacher, lawyer, politician, or translator.


Thursday, July 06, 2006

M-am apucat serios de invatat...

...si sper sa ma tin. Si sa am si mintea ocupata, fara sa ma gandesc ca mult-adoratului i s-a suspendat permisul pentru 3 luni (sper eu!) chiar in diminneata asta. Pentru o prostie, prostie care costa din pacate. Ma rog sa nu fie asa, dar din moment ce m-a sunat disperat, aproape plangan, ce sa mai sper?? Nu ar fi o asa mare tragedie daca eu as avea permis, si daca el nu ar fi asa legat de masina. Ca ottusi a fost o perioada in care nu aveam masina, dar acum.... Si tamana cand vroiam sa mergem si noi in concediu cu masina, fara sa mai depindem de trenuri, autobuze sau de altii :((

Desi am vrut s scriu despre programul de invatat, se pare ca nu pot, ca nu am cum. Am sa revin, cu siguranta cu noutati sper mai imbucuratoare.

Wednesday, April 12, 2006

Zi de rahat!

I'm so fucked up. De dimineata trezita de la 6.00 pentru a ne intalni cu preotul. A cincea oara de o saptamana incoace. Si tot nu reusim sa dam de el. Deja mult-adoratul s-a enervat. Isi cauta alta biserica. Nici macar numai vrea sa mai stea de vorba cu 'nenea parinte'. Pentru el, faptul ca nu ne-a tratat cum trebuie conteaza cel mai mult. Insa se pare ca mi s-a pus mie pata pe biserica ASTA. Oare pentru faptul ca este langa noi? Nici macar nu este frumoasa, este banala/obisnuita, intunecata, mica, cu multe icoane sterse pe pereti. Nici macar nu este veche ca sa spun ca are cine stie ce valoare istorico-artistica. Neah! Se afla in centru, langa parc. De fapt, asta este principlaul motiv pentru care vreau aici. Deja ma gandesc la pozele de la nunta, la cat de frumos va fi in iulie, cu toata natura verde de langa. Si iar o dadui pe langa.
Nu m-am putut concentra pe nimic important azi. Iar m-am luat in gura (vorba vine) pe forumuri de muieri isterice. Cred ca al sa le las d.racului in pace, macar asa am timp de iubitul de Harri. Asta macar nu isi cere dreptul la replica. Si ma asteapta linistiti si cuminte in...raft pe dulap. Cand mai sterg praful de pe el.
Gata! Ca iar mi-a venit barbatul de la munca si vrea sa manance.

Friday, April 07, 2006

Azi...

...am pierdut timpul. Si pana in doishpe si dupa doishpe. Abia pe la 4 dupa-amiaza m-am apucat mai mult in graba sa: strang pat/spal vase/calc tricouri. M-a bagat in sperieti telefonul sotului ca "Acum vin spre casa!" Semn ca totusi, la mine in familie, masculul conduce. Mai degraba mi-era sila de dat explicatii cum ca el "munceste toata ziua" si eu, ca o nesimtita, stau in pat/la teveu/la calculator. Oricum, tot eu ieseam in castig de cauza (am tignalul mai ridicat) dar asta dupa nervi, discutii.
Deci, a venit, eram in plin proces de calcar rufe. Am scapat ieftin, doua tricouri erau patate "Cum? Nu ai vazut ca nu a iesit pata asta??" "Care pata?" "Cum care?? ASTA!" Era o mica pata de rugina, mica-mica, dar el a vazut-o. "Nu-i nimic! Pui Vanish pe ea si o speli!" "Eu?" "Tu ai vazut pata, tu sa o speli!" Si gata, am scapat. Mai tarziu, la reevaluarea tricourilor, si-a dat seama de ceea ce eu stiam deja: ca Vanish nu scoate petele de rugina. Acum tricourile sunt la uscat. Nu are decat sa si le calce el!
Nu am mers dupa dulapuri. Cica maine. Ca asa vrea muschiul lui 'nea Caisa, cel care mi-a promis ca-mi face dulapurile la comanda. Sper, spre binele lui, sa fie mai mult decat bune, caci altfel jar mananca! Ar fi si cazul, dupa 7 luni...
Am facut prostioare dupa care a adormit rapid. Nu m-am suparat. Abia asteptam sa intru pe net, sa mananc din ciorba mea de luni (mama! musai sa gatesc ceva maine) si sa mai scriu pe aici. S-a trezit finally, a mancat, a dormit la loc.

Stau acasa...

...in pijamale, patul nestrans, cu muzica la maxim (house desigur). Calculatorul deschis, pe aceleasi 3-4 site-uri unde "f..." timpul (vorba mult-adoratului). Norocul meu ca este plecat la munca. Pana la 4 cand trebuie sa mergem sa ridicam ceva dulapuri. Le astept de numai... 7 luni.
Asaaa! Acum am impresia ca am o groaza de timp, dar disperare! Este deja ora doishpe ziua si chiar ca voi intra in criza de timp as usual!
Mai scriu ici colo un comentariu, nimic deosebit/genial/special. Desi am accese de personalitate geniala (uneori) cand am impresia (de ce sunt singura care crede acest lucru?!) ca eu sunt normala, restul lumii anormala. Ca nimeni nu intelege ca cineva de rangul meu se naste once-in-a life-time. Chestii de egocentrism/paranoia...
Ar trebui sa ma ocup serios de invatat, dar SERIOS. Bun! Eu pricep, dar practic orice iniativa de genul acesta moare in fasa. Ba ca trebuie sa aspir/aerisesc/gatesc si alte bazaconii casnice. Ba ca am ceva important de vazut la teveu/net/revista. Nu stiu daca as putea sa renunt la televizor. M-am gandit si la varianta asta. Insa stiu ca as innebuni. Sunt construita pentru a fi informata mereu. La radio, in loc sa ascult muzica, ascult stiri. Imi exasperez masculul cand in masina butonez la posturi de radio pana gasesc stiri, indiferent ca le-am mai ascultat si inainte. Oi fi eu defecta? Pai da, daca in loc sa invat imi bat capul cu astfel de prostii.

Thursday, April 06, 2006

Sunt trista :(

M-am uitat si eu azi prin pozele scrise pe CD de la nunta surorii/botezul nepoatei. M-am cautat cu infrigurare, poate-poate apar si eu intr-o poza. Din motive bine intemeiate partea mea de familie nu vorbeste cu partea cumnatului de familie. Vad o multime de poze cu sora mea (ce frumoasa este!), cu Andutzi (nepotica, o dulceata de copil), cu B.oul, P.rostul, I.diotul, T.ampitul (si astea sunt inca epitete usurele fata de ura pe care i-o port) de cumnat. Nici una cu mine, nici una cu mama. A, ba da! Iata-ma si pe mine. Langa mama, la masa. Amandoua mancand, alaturi de alti invitati. Este o poza de grup, nimic surprinzator. Si totusi, am fost la nunta/botezul asta. M-am distrat, am dansat, am urlat, am facut show. Si atunci cum de nu se vede din poze?? Parca am fost cvasiprezenta, asa cum reiese din poza cu pricina. Cuminte, la masa, incolora/inodora/insipida. Dar nu este asa! Absolut deloc. Am vaga banuiala ca asa a vrut sa ma pedepseasca D.obitocul, pe mine si pe mama. Fata (Andutzi) cand va creste nu va vedea decat faptul ca familia mamei ei nu a vrut sa se simta bine la botezul ei. Si nu faptul ca T.ampitul care ii este tata biologic i-a lovit mama la 2 saptamani de lauzie, ca nu a protejat-o, ca nu a ajutat-o. Nu vorbesc de bani, lucruri, ci ma refer la cuvinte, fapte. Offffff, inca si acum ma doare sufletul cand ma gandesc... Si ma rog sa pot uita, ca nu cumva mai tarziu, inveninata , sa ii strecor ceva vorbe urate nepotelei referitor la tata-su..
Ei si in clipe din acestea ma intorc catre mult-adorat. El este oaza mea de calm, el stie cel mai bine sa imi spuna ca suntem/vom fi prezenti in viata lui Andutzi, ca una este matusa Simona si unchiul Danut. Asa o fi??

Fara subiect

Nu am subiect azi. As vrea sa povestesc de o mie si una de nimicuri din viata mea, fiecare fiind extrem de important int-un anumit moment al existentei.
Aseara am facut o greseala trimitand link-ul bloggului meu mult-adoratului. Nu i-a placut. Nu s-a recunoscut. Ba chiar as fi inventat gesturi, vorbe, fapte. M-a intrebat daca mai stie cineva de faptul ca eu postez pe aici. M-a verificat ca nu cumva sa imi apara numele intreg sau (Doamne fereste!) adresa. Mai linistit, m-a intrebat cand mai poate citi ceva noutati. Ce sa-i spun?! Ca daca era dupa mintea mea as fi stat noaptea intreaga postand. Si plangandu-mi soarta, ca iata! sunt prea mica si cand voi creste si eu odata???
M-am culcat oarecum in ceata dupa doua guri de tuica de Braila. Toata noaptea m-am "frikinit" (vorba mult-adoratului) la toaleta, fiind o adevarata "pisorcea". Bineinteles, m-am trezit mahmura, cu mintea si mai incetosata. Si el la fel. Abia a reusit sa deschida ochii. La raportul de garda, am adormit de-a binelea in cuvintele unei colege care prezenta "relevanta guideline-urilor in tratamentul pneumoniei comunitare" studiu efectuat in Suedia. Nu am retinut nimic, decat faptul ca la noi in spital nu se fac hemoculturi, antibioticele (care este) se dau doar dupa okeiul dat de farmacie etc. etc. Am plecat la garderoba, ca dimineata nu apucasem sa ma schimb in halat. As usual, singura. Nu am de stat cu colegele la barfa, nu am lucruri importante de comunicat/impartasit. Imi iau uneltele (stetoscop, tensiometru la care-i tot pica balonasul si 2-3 pixuri din zecile pe care le port zi de zi. Ce mai! Sunt o adevarata pix-oholica).
Am urcat in camera indrumatoarei. Mult spus. Birouas in care sunt ingramadite 2 birouri, o masa de pe vremea bunicilor, 4 scaune, o canapea cu o patura uzata pe ea, niste rafturi. Ei bine, in aceasta incapere isi duc traiul zilnic 2 medici primari (indrumatoarele), 4 rezidenti, 2 asistente. Din cand in cand, mai vin alti medici rezidenti, alte indrumatoare (ce de muieri!!!), asistente, infirmiere si timid, spasit cate un pacient ratacit care nu stie (saracul!) ca nu are ce cauta Aici, in Sanctuar. El sa stea la locul lui, adica pe hol, in picioare, cu privirea aia miloaga in care se intrezareste speranta in momentul in care vede la capatul culoarului Speranta, Doctorul. Asta daca este muritor de rand. Daca nu, ei!! se schimba problema. In cazul asta pacinetul intra cu tupeu in Sanctuar, Doctorul se ridica "Buna ziua, d-na/d-l X! Ce mai faceti? Cu ce va va pot ajuta?" "Ei, un necaz!" "Vai, dar cum asa?" Si uite asa, Doctorul asculta cu interes necazul pacientului favorizat de soarta/neamuri/bani, se ridica, il conduce in salonul special, merge cu el personal la anumite analize, doar-doar numai sta la cozi. Asta-i realitatea mea, in care merg zi de zi, la locul de munca. Pana in iulie cand schimb stagiul, spitalul. Desi cred ca si atunci va fi la fel. Alte personaje, alt decor si eu. Cred ca rezidentii sunt la fel peste tot. Sau ma insel?